Cine a mâncat vreodată flori de salcâm nu cred că uită ușor acel gust dulce și aromat al nectarului. La fel de mult ne place mierea de salcâm, pentru gustul său fin cu nuanțe de vanilie. Atunci cum reușesc albinele să transforme nectarul în miere?
Albinele au un stomac special, separat de restul sistemului digestiv unde păstrează nectarul cules. Până ele revin la stup, enzime speciale din stomacul cu nectar încep să descompună zaharurile complexe în zaharuri simple. La întoarcerea în stup, albina care a cules nectarul îl transmite unei alte albine care îl înghite în stomacul lor dedicat nectarului, adăugând și mai multe enzime.
Acest proces se repetă de 5 sau mai multe ori pe măsură ce nectarul este trecut de la albină la albină înainte de a fi depozitat în fagure. Albinele execută acest proces pentru a face zaharurile din nectar mai stabile și mai ușor de conservat. În cele din urmă, scopul lor este să producă miere ca rezervă de hrană pentru iarna ce vine.
Nectarul depozitat în fagure are un conținut foarte înalt de apă iar pentru a preveni fermentarea acestuia albinele ventilează fagurii prin mișcări rapide ale aripilor pentru a evapora apa. Nectarul care avea aproximativ 80% apă și 20% zahăr, devine 20% apă și 80% zahăr. În cazul ideal, albinele vor aștepta până când conținutul de apă ajunge la aproximativ 17-18% și apoi vor acoperi celulele cu ceară. Când celulele sunt căpăcite, știm că mierea este gata pentru extragere.